"COPILARIE REGASITA"

Bine ati venit pe site-ul oficial al asociatiei!!

Poezii, ganduri personale...

 

                               Gandul iti poate fi prieten sau dusman...Te poate distruge sau inalta...Depinde cu ce ne hranim mintea, ce lasam sa umple golul din inimile noastre care cauta zilnic sa inteleaga cat mai mult...
Cioburi de ganduri raman infipte in amintire, incercam sa le extragem, cu grija, cu teama, dar durerea e mai puternica si preferam sa le lasam acolo...
Sau scantei de ganduri aprind lumini pe fata brazdata de lacrimi, clipind printre amintiri , cautand viitorul ce va veni si va trece, va deveni trecut ...
Depinde cu ce ne hranim mintea si inima...
Sa nu ne lasam mintile sa devina cosuri de gunoi!!

Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii! ( Pv. 4 : 23 )           
                                                                                    

                                                                                    

  O inima curata este plina de bucurie chiar si atunci cand trece prin incercari...Asta pentru ca este alinata de Duhul Sfant, mangaietorul celor intristati..

                                                                                                                

Am impletit dorul in jurul inimii...simt cum se propaga, unde nevazute si abia simtite, pana ajunge la o alta inima ce sufera de dor...Si astfel, distanta fizica dispare, durerea dispare, inlocuita fiind de bucuria inimilor ce pulseaza in armonie cu dragostea lui Dumnezeu...
EL e aici, EL e acolo...L-am simtit luandu-mi inima in palma ...SA...Mangaierea Lui a facut sa dispara dorul...Doar cine stie, intelege...

                                                                                                                            

 

Cand inima plange , cerul ochilor se innoreaza, revarsand spre lume stropi cristalini de strigate . Strigate ce sunt auzite doar de Dumnezeu…Omul este prea ocupat pentru a se opri din goana sa dupa…vant…Nu are TIMP sa le asculte...

                                                                                    

Intr-o imprejurare in care totul iti pare pierdut si ramai cu propriile ganduri, framantari, credinta este singura care iti intinde mana si te ajuta sa te inalti deasupra tuturor ingrijorarilor,oferindu-ti ajutorul pe care nici un om nu este capabil sa ti-l ofere. Deoarece credinta iti modeleaza sufletul si te elibereaza...

 

 

            SA  NU  IGNORAM  DUREREA...

 

De ce-i ignoram pe cei care sunt inca langa noi, dar au avut nesansa de a aluneca in pacat??? Si chiar daca vin la noi cu strigate-n priviri, inimile noastre raman impietrite. Si asta ...pana cand a alunecat jos, jos...si ne adunam ca mai avem un motiv de "partasie"....
" Lantul de rugăciune ? Aşa cum un virus, trecând din om în om, devine mai puternic, aşa şi rugăciunea. De bună seamă, rugăciunea are viaţă." ( -Gavriil STIHARUL- )
Sa ne unim in rugaciune cu cei ce trec prin incercari...Niciodata nu stim cand vom avea nevoie de rugaciuni in lant fiecare dintre noi...Niciodata nu vom sti de ce Domnul ingaduie, niciodata nu vom sti cata suferinta va simti sufletul nostru cand acel / acea cineva nu mai e langa noi sa-i intindem mana...
Sigur Isus e acolo, dar singur, fara noi...Noi suntem ocupati. Insa dracu nu e ocupat in a-si trimite ispitele...
Un lucru e clar insa : DOMNUL e taria noastra! Chiar daca pacatosul pierde o lupta, Domnul il va ridica si va castiga razboiul!
Slava Numelui Sau ca EL nu ne uita niciodata, ne accepta si ne pretuieste cu calitati si cu defecte!!!
De o buna bucata de timp simt atacurile fortelor raului...Simt cum incearca sa-mi distruga credinta, fara de care existenta mea nu ar avea sens...Cu cat atacurile sunt mai puternice, cu atat sufletul meu ingenuncheaza in rugaciune...In IOV 33 am gasit raspunsul pe care Domnul mi l-a dat cand ma rugam pentru o persoana f bolnava, draga mie...Atunci am citit de la versetul 23 pana la 25 si am multumit Domnului ca mi-a dat raspuns...Am continuat rugaciunile...
Insa nu de mult timp, ceva ce nu mi-am putut imagina s-a intamplat in familia mea...Continui sa ma rog, continui sa-L chem...si iar am citit IOV...dar de data aceasta am continuat pana la sfarsit...
Si am inteles cat de important e sa nu incetam sa ridicam rugaciuni sincere catre Domnul, sa nu incetam sa ne unim in rugaciune cu cei care traiesc prin credinta, pentru cei abandonati, cazuti...Dar am mai inteles cat de adevarat este ca trebuie sa-i iubim si pe cei care ne fac rau...deoarece eu nu i-am putut uri, dimpotriva, i-am pus pe lista mea de rugaciune, i-am adus inaintea Domnului, ca EL sa le curateasca inimile. Razbunarea mea ar fi doar o cotinuare a pacatului lor...si inceputul pacatului meu...
Ma rog in numele Domnului nostru Isus Hristos...Ioan 14:12-14 a fost incurajarea mea pentru ziua de ieri...iar Psalmul 25 : 7-8 pentru ziua de azi....si-n fiecare zi voi lauda Numele Lui, pentru ca pot totul prin Hristos...Daca avem inimile incarcate cu dragostea Lui si nu o dam mai departe, suntem niste vase fisurate din care se pierde comoara cea mai de pret a sufletului nostru, dragostea divina...
Haideti sa-i iubim si pe cei care plang doar in sufletul lor, temandu-se sa mai spuna cuiva zbuciumul lor, de teama zambetului ironic cu care avem tendinta sa-i privim ...de teama ca iar, si iar vor fi ignorati...
Da, Domnul lucreaza, sufletul pacatosului IL cauta pe Domnul, dar EL lucreaza prin oameni, prin copiii LUI. Unde sunt acestia cand pacatosul striga cu disperare in rostogolirea lui spre pacat?
Doamne, creste-mi credinta!!
Doamne, fa din viata mea lumina dragostei Tale, da-mi putere s-o las sa se reverse asupra tuturor,sa ajut efectiv, cu fapta si cu vorba, sa fac din ea o scara catre Imparatia Ta!! Doamne, n-as mai vrea ca cineva sa simta suferinta mea...desi stiu ca nu se compara cu ceea ce ai patimit TU pentru noi, din prea multa dragoste...

" - Mare sacrificiu, cum să iert, Doamne, pe cel ce mi-a făcut atâta rău?
- Răzbună-te pe Mine pentru el. Socoteşte-Mi Mie greşelile lui, căci Eu i-am preluat vina şi datoria." ( Gavriil Stiharul)

                                                                           

                                               AM UITAT CE E IUBIREA???

 Ferice de cei ce stiu sa dea mai departe.
Din nefericire, prea multe persoane se multumesc cu ceea ce au primit, aduna tot mai mult pentru ei, se bucura de binecuvantari,dar... privesc cum cel de alaturi se prabuseste, isi distruge viata, dispare si rareori isi aminteste si se intreaba: "Oare unde e X...? "

Haideti sa invatam sa iubim! Haideti sa intelegem odata pentru totdeauna pentru cine a venit Isus pe pamant... Biserica este un spital pentru pacatosi, nu hotel pentru cei sfinti... am citit undeva si m-a impresionat.

Sufletul meu e incarcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe rotunde, netede, umezite de roua, scaldate in razele soarelui de dimineata... In fiecare zi las sa cada cate un "bob" in "palma" unui copil intristat, a unui om insingurat si respins de cei din jur... Sufletul meu se rasfata in mana Domnului, se lasa mangaiat si revigorat, pentru a fi capabil sa dea mai departe dragostea Lui... Tristea, poverile mele sunt nimicuri pe langa cele ale necajitilor din jurul meu... Privesc in jur si ma rusinez ca am indraznit sa imi intristez sufletul pentru motive ce par nesemnificative fata de ale milioanelor de suflete ce inca nu stiu ce bun este Domnul... si lupta prin propriile lor puteri pentru a face fata provocarilor vietii...

Sufletul meu e liber... flamand dupa smerenie... avid dupa dragostea lui Dumnezeu... dornic sa traiasca dupa voia Lui... ingenuncheat la picioarele Tronului,framantand in maini, ca un copil, pacatele stiute si nestiute.. .multumitor pentru iertarea si iubirea primite neconditionat...
Sufletul meu e dornic sa arda in rugaciune pentru cei care pier sau isi irosesc viata din pricina comoditatii noastre, a faptului ca e mai usor sa judecam , decat sa coboram acolo unde a cazut cel de langa noi...

"Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decat un kilogram de predica." – (Edward George Bilwer-Lytton)-

                                                                              

 

                                   DUMNEZEU ISI TINE PROMISIUNILE...DAR NOI???

Credeam cu ceva timp in urma... ca daca nu mint, nu fur, mai si ajut aproapele.. .dar si muncesc de-mi sar capacele ca sa traiesc, credeam ca totul e ok... ma gandeam ca Domnezeu e doar o forma de a "imbrobodi" oamenii naivi...
Intr-o zi am cazut secerata de o durere necrutatoare... M-am internat... spital... nu povestesc acum amanuntit, dar esentialul e ca mi s-a depistat cancer, trebuia sa fie extirpata tumoarea... au urmat trei operatii... La ultima operatie am crezut ca plec... Inainte de operatie m-am retras intr-o rezerva si, fara sa ma invete nimeni, m-am asezat pe genunchi si L-am rugat simplu: Doamne, am un copil de crescut... lasa-ma sa traiesc pentru a-l creste si am sa-Ti slujesc toata viata! (Nu am pretentia ca au fost exact cuvintele astea, dar acesta este esentialul...)

Incepusem sa scriu intr-un caiet sfaturi pt baiatul meu care era atunci in clasa a V a, sa-l invat cum sa se comporte cand va fi mare...
Am fost operata din nou (repet, a treia oara intr-o jumatate de an), medicul era tot pe langa mine (nici macar nu a vrut sa se uite la "plicul" meu... mi-a spus ca il voi plati cand voi merge... asa de dificila fusese operatia, care a durat aproape 5 ore..)...
Si l-am platit: am mers... La inceput ca un bebelus, apoi ca un prunc mai mare... Prindeam putere pe zi ce trecea si-I multumeam Domnului ca m-a salvat, dar asta nu ma impiedica sa fumez in continuare... iar cand mi-am revenit mai bine sa merg pe la ceva chefuri traznet, ca de, trebuia sa-mi traiesc viata!!!

Totul a fost ok pana fiul meu a implinit 16 ani... si a inceput "sa traiasca" si el cum ma vazuse pe mine... Dar el avea ceva conditii in plus pentru o viata de dezmat... (asa cum e acum, sa-mi fie cu iertare ca spun asta...)
Pana cand intr-o zi a fugit de acasa... am fost disperata... am crezut ca mor! S-a intors si intr-o zi a venit cu un tanar si mi-a zis ca vrea sa mearga la ei la biserica... la pocaiti. Normal ca am sarit ca arsa si i-am reamintit ca este... de alta confesiune... A continuat sa mearga, nu mai pleca seara de acasa, dimineata se trezea si se ruga... Eram multumita ca am liniste. Eram multumita ca nu mai umbla aiurea... Dar cand m-a chemat si pe mine la biserica... nooo... asta-i prea de tot!!! De parca nu ar fi stiut ce mama ocupata are!!!( ca am refuzat pensionarea si, ca sa uit de boala, pe langa profesia mea, am mai facut rost de o preocupare)... Nu m-am dus mult timp, pana nu m-a strafulgerat un gand care nu mi-a mai dat pace mult timp: Daca e cu oameni care-l invata sa faca lucruri si mai rele!!! Asa ca m-am dus si eu, dar foarte hotarata sa-i privesc pe toti de sus! Si asa am si facut pana la un moment dat cand am rostit cu totii rugaciunea "Tatal nostru"... Sa nu crezi ca exagerez... dar in clipa aceea m-am revazut in genunchi rugandu-ma sa traiesc... A fost prima data cand am costientizat ca sunt o pacatoasa, mandra pe deasupra, care credea ca poate rezolva totul prin puterile ei... si, ce e mai important, am constientizat ca povestea despre Iisus Hristos care a murit si pentru iertarea pacatelor mele, e o poveste ADEVARATA, iar Isus poate trai in inima mea, fiindca a fost inviat de Tatal!!! A fost prima data cand am fost coplesita de acest ADEVAR!!!
De atunci IL port in inima mea... Nu vreau sa spun ca nu mai am necazuri, probleme... Am!!! Poate mai multe! Dar am siguranta ca nu mai sunt singura, ca CINEVA ma iubeste neconditionat si e atat de credincios incat se tine de promisiune!!! Sunt fericita ca sunt fiica LUI!!

Nu merg la biserica pentru oameni, ci pentru EL... Nu vorbesc cu EL doar la biserica, ci in fiecare secunda din viata mea! Chiar si atunci cand spal vasele!!! Si rugaciunea cea mai puternica este pentru fiul meu, copilul meu, care ne-a adus la Domnul, ne-a lasat in pacea si lumina Lui, iar noi, orbiti de atata frumusete, nu am vazut cum el aluneca, era tarat inapoi, in capcanele stralucitoare si pline de reclame ale lumii acesteia... In tot acest timp m-am rugat, i-am fost alaturi... Cine? Noi, familia si Domnul... Si inca ne mai rugam... zbuciumul din inima lui il cunoaste doar Domnul... Oamenii nu pot decat sa-l judece... Insa admir la el ca se gaseste singurul vinovat pentru tot ceea ce i s-a intamplat...

Intre timp, familia noastra a crescut numeric... mai avem sase copii luati de la un centru de plasament, unde fiul meu a lucrat. Ii cunostea pe primii doi stia cat sunt de neastamparati, obraznici, galagiosi, dar asta nu l-a impiedicat sa-mi spuna ”Ia-l acasa, mama, poate asa nu il va mai bate nimeni...” A acceptat sa renunte la camera lui de adolescent, cu peretii plini de versete, ganduri lasate de prieteni, decupaje si desene lucrate de persoane pe care atunci le stia alaturi... Atunci a acceptat ca dragostea mea de mama sa nu se reverse doar asupra lui, ci si asupra altor copii care nu stiau ce inseamna sa fie iubiti, acceptati si pretuiti... Traiesc cu credinta ca Domnul mi-a incredintat spre crestere sase copii, iar EL il are in grija pe fiul meu. Stiu ca nu iubeste tot ce face, dar stiu ca-l iubeste pe el... si nu-l va parasi niciodata, asa cum au facut-o oamenii... De aceea am nevoie de sprijin in rugaciune...

Am citit undeva: ”Iubeste-ma atunci cand merit mai putin, pentru ca atunci sunt vulnerabil si am nevoie de iubirea ta...” Oare noua oamenilor, de ce ne este greu sa iubim cand cineva ne dezamageste? Biserica este spitalul pacatosilor, iar noi, cei care reusim sa ne mentinem pe cale, suntem lucratorii Domnului... datoria noastra sfanta este sa le fim alaturi si sa le aratam ca diavolul ii minte, ca sunt iubiti, ca sunt acceptati... Dumnezeu lucreaza prin oameni... dar oamenii vor oare sa lucreze?
Nu-ti pot spune ce vei pati tu, nu stiu, dar stiu ca EL te iubeste si pe tine!!! Stiu ca acolo, pe cruce, s-a varsat sange care spala pacatele tuturor oamenilor... Ma rog pentru tine, din toata inima! Nu te uita la oameni! Cauta-L pe Dumnezeu!! Te asteapta!!!

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul LUI Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica!"( Ioan 3 : 16)

"Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." (Romani 10:9)

Domnul sa te binecuvanteze, cititorule, oricine ai fi si de orice confesiune ai fi!!!

 

 

 

Cand inima plange , cerul ochilor se innoreaza, revarsand spre lume stropi cristalini de strigate . Strigate ce sunt auzite doar de Dumnezeu…Omul este prea ocupat pentru a se opri din goana sa dupa…vant…Nu are TIMP sa le asculte...

                                                                                 

Un om nu isi castiga respectul prin functia pe care o ocupa, nici prin banii pe care ii poseda, ci prin caracterul sau… 

   Alege sa nu-ti transformi mintea intr-un cos de gunoi si sa nu-ti lasi creierul la usa, indiferent unde vei merge si cu cine vei fi...Doar asa vei reusi sa-ti pastrezi sufletul curat...

 

                IUBESC  SI  IERT...

Trec clipele grabite, se duc si nu stiu unde,

Raman cu palma-ntinsa si-ncerc sa le adun

si simt cum curge-n mine atata suferinta

 incat ma tem ca ard, ca ma transform in scrum...

Privesc in jur si-s singur...nu-i nimeni sa ma vada,

chiar daca toti roiesc grabiti n jurul meu,

alearga, striga, sunt ocupati, au treaba…

As vrea sa stau de vorba si n-am cu cine, Doamne,

adun cuvinte multe si n-am cui sa le spun,

si viata trece-n graba si clipele –adunate

se risipesc in zare...baloane de sapun...

 

Asa gandeam candva, cand rataceam in lume

Pierdut in jungla-n care am fost abandonat,

traiam oricum, traiam orice, copilul fara nume,

ce in pumnii mici sperante-a adunat…

Prin jertfa Ta cea sfanta,Tu m-ai infiat...

Acum te am pe Tine,si iti multumesc:

Stiu sa ofer iubire celor ce tanjesc.....

 

Simt cum trecutul se transforma-n scrum,

Iar suferinta toata pierduta e in noapte,

Lujeri de lumina mi se nasc in piept

Si Te stiu alaturi cand pasesc pe drum!

Acum nu mai sunt singur, caci te am pe Tine,

Si vreau sa-Ti multumesc : Acum pot sa iert !!!

  ( 13  noiembrie  2009 )

 

 

 

         PENTRU  TOT...

 

Pentru raza care mi-a batut in geam,

Pentru clipa care in treacat m-a privit, 

Pentru ce-am dorit si totusi nu am,

Pentru ce n-am cerut si mi-ai daruit,

Pentru ziua-n care am strigat spre cer,

Pentru fericirea ce-n piept m-a inundat,

Pentru clipele divine care  vin si pier

Pentru  zambet de copil in priviri redat,

Iti multumesc, Isuse, cu toata viata mea

Si strig  multumirea ca m-ai infiat...

Imi esti alaturi cand trec prin clipa grea

Cand nimeni n-are timp de mangaiat...

Pentru tot ce am, pentru tot ce sunt,

Te laud, te slavesc si iti  multumesc

Caci am gasit in suflet, in loc sfant

Graunte de mustar, un dar dumnezeiesc,

Stiu ca alaturi vei fi atat cat traiesc...

Iti multumesc in fiecare clipa, in fiecare ceas

Si demn vreau sa traiesc timpul ce-a ramas

Pana la-ntalnirea cu Tine, Domnul meu

Prieten drag, fiu de Dumnezeu...

  ( 14  noiembrie  2009 )

 

         

 

               STRIGAT  MUT

Nu sta ca sa ma judeci. Sa judeci nu e greu.

Tu vezi exteriorul...nu sufletul meu...

Mai bine-ntinde mana, ajuta-ma cumva

sa ies din cercu-n care m-a prins ispita grea.

Usor este sa judeci, cu degetul s-arati

Mai greu e sa te-apropii, sa risti sa calci prin balti

Sa cauti diamantul cazut in namol cleios,

sa lupti cu-a ta mandrie, sa-ajungi acolo, jos ,

Sa-l speli , sa-l redai vietii, asa cum e : frumos...

Iar diamantul care in namol si patimi zace,

In floare alba, pura, de nufar se preface...

 

Cu ce drept ma judeci? Tu vezi pacatul meu,

Ca nu-l ascund...Tu vezi  doar nepasare…

Nu si durerea-n sufletu-mi ce simte-ncet cum moare …

Pacatul meu sa vede, si-l judecati mereu,

nebanuind o clipa ce trist este si greu

sa lupti de unu’ singur cu tot ce este rau,

avand doar o mangaiere : ca-n lupta asta mare

cand oamenii te lasa, nepasatori si reci,

te poarta pe-a Lui brate, un Tata Dumnezeu

ce a platit cu jertfa pacatul nostru greu...

E singura speranta de care se agata

Un suflet trist, ce-arata o fata de paiata,

Mascand durerea ce-l macina cu greu,

Ca s-a-ndepartat de Domnul...de Tatal Dumnezeu...

 

Candva, in linistea noptii, tu, suflet zbuciumat,

Vei auzi chemarea si-o soapta : Esti iertat!

Din inima-ti pustie un nufar alb  se va-nalta

Spre ceru-albastru...iar ingeri in zbor lin

Vor murmura un cantec de lauda sublim.

Si rosu pur , stropi de sange divin

Vor picura pe albul imaculat al florii

Punand astfel etern sigiliu’ al iertarii...

 

Scaldata in iubire si har, dulce iertare,

inima-ti obosita gasi-va-si  alinare.

Nu renunta , o , suflet zbuciumat,

La dragostea primita, neconditionat!!

Intoarce-te ACASA, nu  mai privi la om,

Ca-n viata ta de-acum il ai pe EL ca  Domn...

 ( 2 noiembrie 2009  D. Simonescu )

 

MI-AI    DAT    TOTUL...

 

Doamne,

mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii.

Ajuta-ma sa vad ce e frumos in viata mea,

dar nu ma lasa indiferenta fata de acei

ce de culori si lumina nu se pot bucura…

TU esti cu ei si le luminezi sufletul

Pentru ca noi sa apreciem ceea ce TU

Ne-ai oferit : LUMINA.

Doamne,

mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta.

Ajuta-ma s-ajung  acolo unde plang

Cei ce nu pot pasi… si viata li se pare grea!

TU esti cu ei din zori pana-n amurg

Dar nu toti stiu...si lacrimile-si strang

De singuratate si dor de alergare

In timp ce-n mana Ta gasesc eliberare...

Doamne,

mi-ai dat iubirea Ta ca pe-o comoara sfanta,

diamante mii sapate-n inima ca-n stanca...

Ajuta-ma-n raze de lumina sa le prefac

Sa lumineze fete de copii ce plang si tac,

Sa infloreasca inimi ce plang abandonate,

S-aprinda credinta-n suflet celui ce-i pe moarte…

Doamne,

mi-ai dat totul si totusi vin si cer

caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier...

Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van

Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan...

Imi dai putere-atunci cand toti ma parasesc

Si ma ridici pe brate, o, Tata-al meu ceresc!

TU stii cu de-amanuntul ce-n inima-mi doresc:

Sa traiesc prin TINE , pe altii sa slujesc.

Cu inima-n iubire sa m-ating de pacatos,

sa-l ajut  sa vada-n el tot ce i-ai dat frumos,

sa –l fac sa inteleaga ca nu e de folos

ca viata lui  intreaga s-o irosesca-n van

facand in felul asta  pe placul lui satan..

 

Doamne,

mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii:

Cel ce priveste prin ei in fiecare clipa, TU sa fii...

Mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta:

Nu e usor, o, Doamne!Tu sa fii far prin lumea asta grea...

Mi-ai dat iubirea Ta si Te-ai jertfit pe cruce

Ca eu in inima s-o port si-n lume s-o pot duce.

Doamne,

mi-ai dat totul si totusi vin si cer

caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier...

Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van

Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan...

 

( 2 octombrie 2009 )

 

INGERII   MEI

Cu aripi de toamna, ingerii mei

M-acopar de frigul de-afara.

Cu rosu si galben prin frunze de tei

Tineretea-n suflet strecoara...

Ma-ntreb infiorata, ce suflet hain

Poa’ s- arunce in noaptea vietii

Atatea diamante, cu har divin,

ce pot aduce-n inimi elixirul tineretii??

As vrea sa stiu...Intreb si plang...

Intrebarea pluteste prin frunze de stea

Galbena... si rosiatica arama...

Doar ei,lacrimile-mi strang,

 Ingerii ce-mi redau tineretea

 in zilele de toamna...

( 27  septembrie 2009 )

     

 

               NOSTALGIE
Toamna bate-n geam cu mana tremuranda
Si lasa langa prag o frunza muribunda...
M-aplec si o ridic. Si vad in ea  intreaga vara
Plina de lumina, de cantec si speranta...
Incet, cu teama parca, o mangai,sa n-o doara
Si-o strang la piept , de parca i-as da viata.
Cu palmele intinse ridic frunza spre cer
Si toamna o ridica...pluteste in eter...
Privirea mea ramane de bolta agatata
Si-albastrul ma inunda...la fel ca altadata
Cand alergam copil prin iarba de acasa
Iar mama sta in prag…si ma striga la masa…
Te strig copilarie! Nu ma lasa pustie!
Caci farmecul tau si frunza o invie...

( 28 septembrie 2009 )

 

 

                      TOAMNA  VIETII...

Cand toamna vietii vine si se-opreste-n prag

Nu dispera...intinde mana, intampin-o cu drag!

Caci frigul dur si ploaia ce bate-n geam afara

Nu au puteri sa faca sufletul sa-ti doara.

Daca traiesti cu ceea ce-n timp ai adunat:

Iubire, daruire, iertare...tu esti protejat...

La fel ca frunza care acum pluteste lin

Lasand in urma vara, rasfatul ei deplin,

Nostalgica-amintire a zilelor cu soare

Cu tril de pasarele si fosnet prin umbrare.

 

( 29 septembrie 2009 )

 

 

Opreste, om grabit…


Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigarile aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…

Cad fulgii de zapada pe-obrazul arzand
Si picurii de apa cu lacrimi infratite
Formeaza siruri lungi de perle stralucind                                     
Ce curg spre nicaieri. Copilarie scurta.
Ciuntita timpuriu de saracie, cearta,
De iresponsabilitate ,de oarba rautate…

Copilul priveste spre cerul ce pare
Ca plange cu el , durerea spaland
Si vagi amintiri de zambet bland
Isi cauta locul in inima si-n gand.
In aer pluteste o simpla-ntrebare
“ De ce m-am nascut eu, oare?”

Cuprins de frig, de foame si de frica,
Rascoleste-n tomberoane,
Chiar sacii grei ridica,
Sperand ca va gasi bomboane,
Sau paine, sau lapte intr.-o sticla…
Nimic ! Doar dureroasa senzatie de foame…

« De ce m-am nascut eu oare ? »
Clipeste, strivind lacrimi amare,
In timp ce trecatorii il privesc cu scarba,
 Negasindu-l vrednic nici macar de-o vorba…
“M-ati intrebat de vreau sa umblu
Prin lumea voastra stramba ?



De ce eu nu am dreptul la copilarie ?
Cand cad nu ma alina nimeni, nu sufla peste rana
Soptind cu drag <<Acolo unde mama
Saruta pruncul cum doar ea stie
Dispar dureri si lacrimi…si-s ingerii o mie…>>
De ce eu sufar si nimeni nu o stie ?


De afla cineva raspunsul, as vrea sa stiu,
Sa nu mai simt durerea in sufletu-mi pustiu.
Dorinta mea e mica : sa fiu privit cu drag,
Sa merg la scoala, iar mama sa ma astepte-n prag.
Sa am un caine mic, sa ma joc cu el
Si daca e posibil, sa am si-un motanel… ‘’

Fulgii albi si desi cad acoperind gunoaie,
Copilul langa zid genunchii isi indoaie.
Ii este frig, si foame…dar nu-i mai este frica:
Ingerii trimisi de mama, pe brate il ridica.
Stia ca se-mplineste o dorinta vie
Plansa-n rugaciunea scrisa pe hartie…


Langa zidul ud, murdar , mucegait,
Un baietel in zdrente, ce pare adormit
Zambeste tainic, cu buze vinetii,
Jucand in hora inocent, cu toti ingerii.
In pumnul strans, pe o hartie mototolita
E scrisa rugaciunea… Dorinta-i e-mplinita…

 
Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigari aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…



Opreste, om grabit, din goana ta prin lume,
Priveste-n jur si vezi, durerea n-are nume !
Ea poate zace-n sant sau la volan modern
Si-asteapta doar o sansa. E un adevar etern:
Ca fiecare om are privilegiul ( doar sa vrea )
Sa fie inger pazitor,anonim, cuiva….

 

   De ce , oare, Doamne ?

De ce oare, Doamne,pe acest pamant,
Nu dam libertate Duhului Sfant,
Sa ne umple viata cu dragostea Sa,
si sa-i dam Lui povara noastra grea ?
Invata-ne Tu, Doamne, caci numai Tu stii
Cum s-aratam iubirea fata de copii.
Ne-ai vorbit, o, Doamne,de vaduve, orfani,
Noi ne lasam orbiti de averi si bani.
Si greu ne este, Tata, in viata asta grea,
S-alegem sa traim sfanta voia Ta !
 Zi dupa zi ce trece,stam si privim doar,
Gasind o scuza slaba : ‘Eu n-am acest dar ! "
Crestine,a fost o zi in care ai marturisit
Ca Domnul ,pentru tine, pe cruce a murit,
Ca ti-a spalat pacatul,ti-a luat povara grea,
Si Duhul Lui  traieste, e viu in inima ta.
Inseamna ca n-ai scuze,si ca poti oricand
Sa pui in aplicare al Domnului gand
De a fi lumina in lumea asta grea
Si-a ridica povara celui de-alaturea.
                             ( Simonescu Dana 13 ianuarie 2008 )

               

               AM  GASIT...
Am cautat iubirea: n-am gasit!
Am vrut perfectiunea : am gresit!
Am cautat prieteni : m-au tradat!
Si-am vrut bogatie : am ratat!
Te-am strigat pe Tine : m-ai auzit !
Ti-am plans pe brate Doamne: m-ai ingrijit!
Si am zacut bolnava,cu moartea langa pat
Tu ai venit la mine : m-ai salvat!

Am cautat IUBIREA : si-AM  GASIT
In Domnul ce alaturi de mine-a suferit
Pe genunchi ,o,Doamne, am cazut
Cand am simtit durerea in trupul meu de lut,
Cand am simtit ca  viata se scurge spre pamant
Si-am vazut cum moartea ma chema razand…
Si-n ruga mea cu Tine, faceam legamant
Sa nu ma iei inca ,Doamne,de pe acest pamant
Si-ti voi sluji vesnic !  Caci inima mea
Batea pentru copilul ce langa pat plangea.

 Am cautat IUBIREA : si-AM  GASIT
In DUMNEZEU,ce-n taina m-a zamislit

PUTEREA de-a trai pe acest pamant

Si-aduce la-mplinire planul Sau cel sfant,

De a oferi iubirea ,neconditionat,

Celui ce plange-n noapte, singur, abandonat…

EL mi-a daruit o sansa noua de viata.

Am privit in jur, m-am privit in fata

Si-am simtit iubirea ce-o pot oferi din plin,

In semn de alinare celor ce-adorm cu suspin.

 Am cautat iubirea si am descoperit

Ca ea traieste-n inimi:un dar neasemuit

Ce-asteapta in tacere sa fie oferit…

Priveste cu smerenie in inima-ti ranita

Si vei gasi iubirea de Domnul oferita!

                           ( Simonescu Dana 13 ianuarie 2008 )

                          CLIPA

Ce nume sa dau oare clipei ce-a trecut ?

Caci vreau sa stie lumea ce a pierdut...

Sa-i spun vis? speranta? sau dor nemarginit?

Sau poate strop de viata pierdut in infinit...?

Sa-i spun tristete? sau lacrima de-alean?

 poate sa-i spun simplu :un strop intr-un ocean...

                              (  mai 2008 )

         Zambetul este oglinda gandului...Un gand rau ucide zambetul, un gand prefacut transforma zambetul in rictus, un gand bun transforma zambetul in raza de soare chiar si pentru cei care traiesc in bezna deznadejdii. Asa ca, zambeste! Zambetul tau poate fi unica bucurie pe care o simte un suflet deznadajduit...Zambetul tau poate fi leac chiar si pentru inima ta....Nu-l poti vinde, nu-l poti cumpara...El se ofera... de aici si valoarea sa nemasurabila. Zambetul e triumful asupra unui gand trist care incearca sa te domine...

(Simonescu Dana )

 

            Sufletul meu e incarcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe rotunde, netede, umezite de roua,scaldate in razele soarelui de dimineata...In fiecare zi las sa cada cate un "bob" in "palma" unui copil intristat, a unui om insingurat si respins de cei din jur...Sufletul meu se rasfata in mana Domnului, se lasa mangaiat si revigorat, pentru a fi capabil sa dea mai departe dragostea
Lui...Tristea, poverile mele sunt nimicuri pe langa cele ale necajitilor din jurul meu...Privesc in jur si ma rusinez ca am indraznit sa imi intristez sufletul pentru motive ce par nesemnificative fata de ale milioanelor de suflete ce inca nu stiu ce bun este Domnul...si lupta prin propriile lor puteri pentru a face fata provocarilor vietii...
Sufletul meu e liber...flamand dupa smerenie...avid dupa dragostea lui Dumnezeu...dornic sa traiasca dupa voia Lui...ingenuncheat la picioarele Tronului,framantand in maini ,ca un copil, pacatele stiute si nestiute...multumitor pentru iertarea si iubirea primite neconditionat...
Sufletul meu e incarcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe
rotunde, netede, umezite de roua,scaldate in razele soarelui de
dimineata...

21 februarie 2009

Nu avem pretentia ca suntem parintii perfecti, dar ne straduim si, ce e mai important, avem un aliat puternic : pe Domnul! Din pacate multa lume nu a inteles de ce i-am luat, s-au intrebat si s-au minunat, poate chiar s-au asteptat la un esec,dar Domnul nu ne lasa. Am convingerea ca aceasta lucrare e dupa voia Lui. Poate ca nimeni nu concepe faptul ca i-am luat in familie bazandu-ne doar pe credinta, fara un plan facut in prealabil, fara calcule de contabilitate...Cand Domnul a inceput sa reverse binecuvantarile, cei din jur au inceput sa-si puna intrebari, refuzand sa vada realitatea : aceea ca Domnul te ajuta sa duci la bun sfarsit ceea ce ai inceput in numele Lui! Slava si gloria si admiratia Lui i se cuvin, nu noua...
De multe ori ma gandesc ca Domnul a facut jertfa suprema pentru noi, oferindu-ne iertarea pacatelor...noi ce facem? ne ocupam de niste copilasi...fara EL nu am fi capabili. EL e cel care ne cerceteaza in clipele in care simtim ca am obosit sau cand faptele copiilor depasesc anumite limite , parca provocandu-ne sa le dovedim inca o data si inca o data ca nu avem intentia sa-i abandonam, ca-i iubim neconditionat, asa cum ne iubeste si EL pe noi...Nu de putine ori am fost cu nervii intinsi ca si corzile viorii, gata sa se rupa...clipe in care imi doream sa renunt, sa spun:
"Gata, sunt doar un om!"
...Dar imediat simteam mangaierea Lui, parca soptindu-mi :
"Iarta-te...mergi mai departe...Da, esti doar un om, dar nu orice fel de om, ci unul pe care EU il port pe brate cand oboseste, unul pe care EU il ridic atunci cand cade, unul pe care il ajut sa daruiasca dragostea Mea celor din jur..."
Stiu ca Domnul isi tine promisiunile, stiu ca EL va continua sa lucreze in vietile copiilor, pentru ca doar EL e cel ce le transforma viata, nu noi...noi oameni obisnuiti, cu calitati si defecte...
Doamne, da-ne putere sa mergem mai departe, iarta-ma daca am gresit cu ceva pana acum si da-ne solutii sa rezolvam problemele ce se ivesc in viata noastra si a copiilor , in asa fel incat sa se vada dragostea Ta neconditionata  revarsata peste noi...Slavit sa fie numele TAU!!!