| Alege sa nu-ti transformi mintea intr-un cos de gunoi si sa nu-ti lasi creierul la usa, indiferent unde vei merge si cu cine vei fi...Doar asa vei reusi sa-ti pastrezi sufletul curat...
IUBESC SI IERT... Trec clipele grabite, se duc si nu stiu unde, Raman cu palma-ntinsa si-ncerc sa le adun si simt cum curge-n mine atata suferinta incat ma tem ca ard, ca ma transform in scrum... Privesc in jur si-s singur...nu-i nimeni sa ma vada, chiar daca toti roiesc grabiti n jurul meu, alearga, striga, sunt ocupati, au treaba… As vrea sa stau de vorba si n-am cu cine, Doamne, adun cuvinte multe si n-am cui sa le spun, si viata trece-n graba si clipele –adunate se risipesc in zare...baloane de sapun...
Asa gandeam candva, cand rataceam in lume Pierdut in jungla-n care am fost abandonat, traiam oricum, traiam orice, copilul fara nume, ce in pumnii mici sperante-a adunat… Prin jertfa Ta cea sfanta,Tu m-ai infiat... Acum te am pe Tine,si iti multumesc: Stiu sa ofer iubire celor ce tanjesc.....
Simt cum trecutul se transforma-n scrum, Iar suferinta toata pierduta e in noapte, Lujeri de lumina mi se nasc in piept Si Te stiu alaturi cand pasesc pe drum! Acum nu mai sunt singur, caci te am pe Tine, Si vreau sa-Ti multumesc : Acum pot sa iert !!! ( 13 noiembrie 2009 )
PENTRU TOT...
Pentru raza care mi-a batut in geam, Pentru clipa care in treacat m-a privit, Pentru ce-am dorit si totusi nu am, Pentru ce n-am cerut si mi-ai daruit, Pentru ziua-n care am strigat spre cer, Pentru fericirea ce-n piept m-a inundat, Pentru clipele divine care vin si pier Pentru zambet de copil in priviri redat, Iti multumesc, Isuse, cu toata viata mea Si strig multumirea ca m-ai infiat... Imi esti alaturi cand trec prin clipa grea Cand nimeni n-are timp de mangaiat... Pentru tot ce am, pentru tot ce sunt, Te laud, te slavesc si iti multumesc Caci am gasit in suflet, in loc sfant Graunte de mustar, un dar dumnezeiesc, Stiu ca alaturi vei fi atat cat traiesc... Iti multumesc in fiecare clipa, in fiecare ceas Si demn vreau sa traiesc timpul ce-a ramas Pana la-ntalnirea cu Tine, Domnul meu Prieten drag, fiu de Dumnezeu... ( 14 noiembrie 2009 )
STRIGAT MUT Nu sta ca sa ma judeci. Sa judeci nu e greu. Tu vezi exteriorul...nu sufletul meu... Mai bine-ntinde mana, ajuta-ma cumva sa ies din cercu-n care m-a prins ispita grea. Usor este sa judeci, cu degetul s-arati Mai greu e sa te-apropii, sa risti sa calci prin balti Sa cauti diamantul cazut in namol cleios, sa lupti cu-a ta mandrie, sa-ajungi acolo, jos , Sa-l speli , sa-l redai vietii, asa cum e : frumos... Iar diamantul care in namol si patimi zace, In floare alba, pura, de nufar se preface...
Cu ce drept ma judeci? Tu vezi pacatul meu, Ca nu-l ascund...Tu vezi doar nepasare… Nu si durerea-n sufletu-mi ce simte-ncet cum moare … Pacatul meu sa vede, si-l judecati mereu, nebanuind o clipa ce trist este si greu sa lupti de unu’ singur cu tot ce este rau, avand doar o mangaiere : ca-n lupta asta mare cand oamenii te lasa, nepasatori si reci, te poarta pe-a Lui brate, un Tata Dumnezeu ce a platit cu jertfa pacatul nostru greu... E singura speranta de care se agata Un suflet trist, ce-arata o fata de paiata, Mascand durerea ce-l macina cu greu, Ca s-a-ndepartat de Domnul...de Tatal Dumnezeu...
Candva, in linistea noptii, tu, suflet zbuciumat, Vei auzi chemarea si-o soapta : Esti iertat! Din inima-ti pustie un nufar alb se va-nalta Spre ceru-albastru...iar ingeri in zbor lin Vor murmura un cantec de lauda sublim. Si rosu pur , stropi de sange divin Vor picura pe albul imaculat al florii Punand astfel etern sigiliu’ al iertarii...
Scaldata in iubire si har, dulce iertare, inima-ti obosita gasi-va-si alinare. Nu renunta , o , suflet zbuciumat, La dragostea primita, neconditionat!! Intoarce-te ACASA, nu mai privi la om, Ca-n viata ta de-acum il ai pe EL ca Domn... ( 2 noiembrie 2009 D. Simonescu )
MI-AI DAT TOTUL...
Doamne, mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii. Ajuta-ma sa vad ce e frumos in viata mea, dar nu ma lasa indiferenta fata de acei ce de culori si lumina nu se pot bucura… TU esti cu ei si le luminezi sufletul Pentru ca noi sa apreciem ceea ce TU Ne-ai oferit : LUMINA. Doamne, mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta. Ajuta-ma s-ajung acolo unde plang Cei ce nu pot pasi… si viata li se pare grea! TU esti cu ei din zori pana-n amurg Dar nu toti stiu...si lacrimile-si strang De singuratate si dor de alergare In timp ce-n mana Ta gasesc eliberare... Doamne, mi-ai dat iubirea Ta ca pe-o comoara sfanta, diamante mii sapate-n inima ca-n stanca... Ajuta-ma-n raze de lumina sa le prefac Sa lumineze fete de copii ce plang si tac, Sa infloreasca inimi ce plang abandonate, S-aprinda credinta-n suflet celui ce-i pe moarte… Doamne, mi-ai dat totul si totusi vin si cer caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier... Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan... Imi dai putere-atunci cand toti ma parasesc Si ma ridici pe brate, o, Tata-al meu ceresc! TU stii cu de-amanuntul ce-n inima-mi doresc: Sa traiesc prin TINE , pe altii sa slujesc. Cu inima-n iubire sa m-ating de pacatos, sa-l ajut sa vada-n el tot ce i-ai dat frumos, sa –l fac sa inteleaga ca nu e de folos ca viata lui intreaga s-o irosesca-n van facand in felul asta pe placul lui satan..
Doamne, mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii: Cel ce priveste prin ei in fiecare clipa, TU sa fii... Mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta: Nu e usor, o, Doamne!Tu sa fii far prin lumea asta grea... Mi-ai dat iubirea Ta si Te-ai jertfit pe cruce Ca eu in inima s-o port si-n lume s-o pot duce. Doamne, mi-ai dat totul si totusi vin si cer caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier... Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan...
( 2 octombrie 2009 )
INGERII MEI Cu aripi de toamna, ingerii mei M-acopar de frigul de-afara. Cu rosu si galben prin frunze de tei Tineretea-n suflet strecoara... Ma-ntreb infiorata, ce suflet hain Poa’ s- arunce in noaptea vietii Atatea diamante, cu har divin, ce pot aduce-n inimi elixirul tineretii?? As vrea sa stiu...Intreb si plang... Intrebarea pluteste prin frunze de stea Galbena... si rosiatica arama... Doar ei,lacrimile-mi strang, Ingerii ce-mi redau tineretea in zilele de toamna... ( 27 septembrie 2009 )
NOSTALGIE ( 28 septembrie 2009 )
TOAMNA VIETII... Cand toamna vietii vine si se-opreste-n prag Nu dispera...intinde mana, intampin-o cu drag! Caci frigul dur si ploaia ce bate-n geam afara Nu au puteri sa faca sufletul sa-ti doara. Daca traiesti cu ceea ce-n timp ai adunat: Iubire, daruire, iertare...tu esti protejat... La fel ca frunza care acum pluteste lin Lasand in urma vara, rasfatul ei deplin, Nostalgica-amintire a zilelor cu soare Cu tril de pasarele si fosnet prin umbrare.
( 29 septembrie 2009 )
Opreste, om grabit…
De ce , oare, Doamne ?
AM GASIT... Am cautat IUBIREA : si-AM GASIT
PUTEREA de-a trai pe acest pamant Si-aduce la-mplinire planul Sau cel sfant, De a oferi iubirea ,neconditionat, Celui ce plange-n noapte, singur, abandonat… EL mi-a daruit o sansa noua de viata. Am privit in jur, m-am privit in fata Si-am simtit iubirea ce-o pot oferi din plin, In semn de alinare celor ce-adorm cu suspin. Ca ea traieste-n inimi:un dar neasemuit Ce-asteapta in tacere sa fie oferit… Priveste cu smerenie in inima-ti ranita Si vei gasi iubirea de Domnul oferita! CLIPA Ce nume sa dau oare clipei ce-a trecut ? Caci vreau sa stie lumea ce a pierdut... Sa-i spun vis? speranta? sau dor nemarginit? Sau poate strop de viata pierdut in infinit...? Sa-i spun tristete? sau lacrima de-alean? poate sa-i spun simplu :un strop intr-un ocean... ( mai 2008 ) Zambetul este oglinda gandului...Un gand rau ucide zambetul, un gand prefacut transforma zambetul in rictus, un gand bun transforma zambetul in raza de soare chiar si pentru cei care traiesc in bezna deznadejdii. Asa ca, zambeste! Zambetul tau poate fi unica bucurie pe care o simte un suflet deznadajduit...Zambetul tau poate fi leac chiar si pentru inima ta....Nu-l poti vinde, nu-l poti cumpara...El se ofera... de aici si valoarea sa nemasurabila. Zambetul e triumful asupra unui gand trist care incearca sa te domine... (Simonescu Dana )
Sufletul meu e incarcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe rotunde, netede, umezite de roua,scaldate in razele soarelui de dimineata...In fiecare zi las sa cada cate un "bob" in "palma" unui copil intristat, a unui om insingurat si respins de cei din jur...Sufletul meu se rasfata in mana Domnului, se lasa mangaiat si revigorat, pentru a fi capabil sa dea mai departe dragostea 21 februarie 2009 Nu avem pretentia ca suntem parintii perfecti, dar ne straduim si, ce e mai important, avem un aliat puternic : pe Domnul! Din pacate multa lume nu a inteles de ce i-am luat, s-au intrebat si s-au minunat, poate chiar s-au asteptat la un esec,dar Domnul nu ne lasa. Am convingerea ca aceasta lucrare e dupa voia Lui. Poate ca nimeni nu concepe faptul ca i-am luat in familie bazandu-ne doar pe credinta, fara un plan facut in prealabil, fara calcule de contabilitate...Cand Domnul a inceput sa reverse binecuvantarile, cei din jur au inceput sa-si puna intrebari, refuzand sa vada realitatea : aceea ca Domnul te ajuta sa duci la bun sfarsit ceea ce ai inceput in numele Lui! Slava si gloria si admiratia Lui i se cuvin, nu noua... |