"COPILARIE REGASITA"

Bine ati venit pe site-ul oficial al asociatiei!!

        CUVINTELE  AMABILE

            

"Cum este roua pentru flori

asa sunt si cuvintele pentru suflet.

Asa o binecuvantare pentru emitator

si asa de dragi receptorului.

Niciodata n-ar trebui sa le tinem numai

pentru noi.

Cuvintele amabile, spuse cu blandete,

Ofera deseori alinare unui suflet nelinistit,

Iar legaturile de iubire se destrama

Din pricina cuvintelor amare.

Atunci, vai, tu , spirit bland,

Fii mereu cu mine,

Iar motto-ul meu sa fie<<Poarta-te cu altii

la fel cum ti-ai dori ca ei sa se poarte cu tine!>>

( POLLY  RUPE )

                                

CUVINTELE

<<Canta
Ranesc
Invata
...Sfintesc
Ele au reprezentat
Prima cucerire a magiei de catre om.
Ne-au eliberat de ignoranta
Si de trecutul nostru barbar.>>
( LEO ROSTEN )

Lumina Cartii Sfinte

 de Radu Botis

Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză a noastră,
E prea puţin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poţi asemui
Acestă Carte reânviind istorii,
Balsam vindecător şi fără de pereche,
Mai nouă parcă dar atât de veche
Scriptura Sfântă,urcuşul spre glorii.

Nimic din ce s-a scris ori se va scrie
Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal,
Citind-o,te cuprinde un dor înspre astral
Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.

Lumina Cărţii Sfinte stăluce peste vreme,
Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei
De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei
Te încântă această Carte venind ca să îndemne,
Curată fie-ţi viaţa,curată şi senină
Adeseori trecută prin încercări, iscoade;
Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade
Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină.

Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă
Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,
Purtând învăţătura hotărâtoare lumii,
Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

 

Vorbeste - Clipele se scurg

           de Radu  Botis

Vorbeste Doamne, clipele se scurg
si cerul parca-i mai sarac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cind totul se invesminta in amurg.

Vorbeste Doamne, vremea e puţina
Cararea se ingusteaza tot mai mult -
As vrea cit mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie in surdina.

si de-as mai vrea sa ma rasfaţ o vreme
Cu lumea pironita-n pamintesc,
Adu-mi aminte de-un tarim ceresc
Lipsit de inguste, sumbre teoreme.

Nu inceta Prea Bune sa-mi vorbesti
in asta lume atit de trecatoare,
Cuprinsa-n cea din urma incercare
Pierzaniei, in lucruri nefiresti.


SE INTOARCE  DUMNEZEU  IN  ROMANIA

       de Petru Dugulescu

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

 

    PENTRU FIUL MEU ADULT

 

Mainile mele erau ocupate toata ziua;
Nu am avut prea mult timp sa ma joc cu tine
atunci cand imi cereai-
Nu am avut prea mult timp pentru tine.
Ti-am spalat hainele, am cusut si am gatit;
Insa cand imi aduceai cartea ta cu poze
Si ma rugai sa le privim impreuna,
Iti spuneam:”Fiule,putin mai tarziu.”

Seara, cand mergeai la culcare, te inveleam bine
Ascultam cum te rugai, stingeam lumina,
Apoi ieseam afara in varful degetelor...
Acum as dori sa fi stat inca un minut.

Fiindca viata este scurta, anii zboara...
Un baietel creste atat de repede
Si nu mai este langa tine,
Sa-ti impartaseasca secretele sale pretioase.
Cartile cu poze sunt puse deoparte;
Si nu mai sunt jocuri pe care sa le joc.
Nu mai sunt sarutari de noapte buna,
Nici rugaciuni pe care sa le ascult-
Toate acestea apartin trecutului.

Mainile mele altadata ocupate, acum sunt libere.
Zilele sunt mai lungi si trec mai greu.
As dori sa pot sa ma intorc inapoi
Si sa fac lucrurile marunte
pe care mi le-ai cerut atunci.

( Din “Povestiri pentru iarna”de Alice Gray)

                                                           

CA SA FII REGE !

Ca sa fii rege peste animale nu-i cine stie cat.
Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele, si-atat.

Ca sa fii rege peste pasari…
este putin mai greu,dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele
si niciodata mai jos.

Ca sa fi rege peste flori
trebuie sa suporti la hotare
maracinii si spinii;si, mai ales,
trebuie sa-nmiresmezi catre lume
mai mult decat crinii.

Ca sa fi rege peste instelare
trebuie sa te-asezi printre luceferi,
calator spre Orion,si,
reprivindu-te de jos,
sa fii mai luminos decat oricare.Si fara tron.

Ca sa fii rege peste ape si vant
trebuie sa-nveti osanale ca ingerii
si sa le aduci pe pamant:
alinare pentru lacrima corbilor
din valea plangerii.

Ca sa fi rege peste oameni
este, mai decat toate,altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei,
invatandu-i ce inseamna a iubi, a ierta…

Dar cel mai minunat
este sa poti fi rege peste tine insuti,
atunci cand alegi binele
fie din bucuria altuia, fie din plansul tau…

Si sa incheiem intelept si frumos
si, mai ales, cum se cuvine:
incoronarea ta o face Christos
cand mergi pe drumul dinspre Rau spre Bine.
In clipa aceea, vesnicia te cumpaneste
Daca vrei sa fi Rege alege Binele.
Hei, grabeste!

                                                              

Am sărutat această lume ...

de Rabindranath Tagore

Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu mainile,

in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.

I-am potopit si zilele si noptile cu ganduri,

pana cand lumea si viata mea

s-au contopit intr-una singura.

Si draga mi-i viata,

pentru ca draga mi-i lumina cerului

intretesuta-n mine.

Daca a parasi aceasta lume

e tot atat de-nvederat cu a iubi-o --

trebuie sa fie un tainic inteles

intre-ntalnirea si despartirea vietii.

Daca iubirea de viata

s-ar dezamagi in moarte,

atuncea cancerul dezamagirii

ar roade maduva a toate,

iar stelele si-ar tot zbarci lumina,

pana s-ar face negre-n intuneric...

                                                        


Când îmi porunceşti să cânt


de Rabindranath Tagore

Când îmi porunceşti să cânt,
mă semeţesc de trufie;
dar privesc spre faţa Ta
şi lacrimile-mi umplu ochii.
Tot ce-i aspru şi urât în viaţa mea
se preface-n armonie
şi veneraţia mea îşi întinde aripile
ca o pasăre bucuroasă în zboru-i pe mare.
Ştiu că îţi place cântecul meu.
Ştiu că, drept cântăreţ, am învoire-n faţa Ta.
Cântul meu înaripat ajunge la Picioarele Tale
pe care nu mai nădăjduiam să le ating.
Îmbătată de această bucurie de-a cânta,
îmi pierd firea şi Te numesc prieten,
pe Tine, Dumnezeul meu!

 

                                                         

Caut har, îngăduie-mi odihnă...

de Rabindranath Tagore

 

Caut har înaintea Ta,

îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!

Lucrările ce le fac,

le voi sfârşi mai apoi.

 

Pustie de vederea feţei Tale,

inima mea nu cunoaşte răgaz şi tihnă

şi truda mea-i numai povară fără margini

într-un pustiu de suferinţă.

 

Acum vara a venit la fereastra mea,

cu murmurul şi suspinele ei

şi albinele grăbite

aduc dragoste tufişului înflorit.

 

Iată ceasul de pace şi de cântare,

faţă către faţă cu Tine,

binecuvântarea vieţii mele,

în liniştea acestui blând popas!

 

                                                         
Da, da, te ştiu eu

de Rabindranath Tagore



Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!


Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?
Voi sângera şi voi răbda!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalţi în ochii mei, să mă-nfiori,
Şi viaţa mi s-ar face dulce foarte
Şi dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor creşte din priviri prelungi?
Îi voi susţine, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

                                                   

 Viaţa vieţii mele...


de Rabindranath Tagore



Viaţa vieţii mele,
mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat,
ştiind că pe fiecare mădular
odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.

Mereu mă voi sili
să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu,
ştiind că Tu eşti Adevărul
care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.

Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele
şi să ţin în floare iubirea mea,
ştiind că ai lăcaşul Tău
în cel mai ascuns altar al inimii mele.

Iar truda mea va fi
să Te descopăr prin faptele mele,
ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

 

 

 

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.

 

(din lirica norvegiana)



 

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

de Lucian Blaga

Eu
nu mã cãiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar mã gândesc la tine.
Cu gheare de luminã
o dimineatã-ti va ucide-odatã visul,
cã sufletul mi-asa curat,
cum gândul tãu il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fãrã umbrã de cãintã:
"Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"